TELEORMANUL NOU

Mă numesc PANĂ ALINA-NICOLETA. În momentul de față, am 45 de ani și tocmai am absolvit masterul de Optometrie avansată din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București, Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică, cu nota 10, șefă de promoție, Promoția 2025 “Dorin Pavel”.

M-am născut în Turnu-Măgurele. Am absolvit Școala generală ”Mircea cel Bătrân”, după care, mi-am încercat norocul la Liceul pedagogic din Alexandria, unde concurența era foarte mare, iar eu nu eram destul de hotărâtă să mă desprind de părinți și să mă mut la cămin în Alexandria. Era mai mult dorința mamei de a mă vedea învățătoare, eu nefiind deloc motivată. Am picat prima sub linie.

M-am întors în orașul meu natal. La scurt timp, mama a primit un telefon  de la Liceul pedagogic anunțând-o că s-a retras cineva și că pot să vin să urmez cursurile liceului.

Dar, după o criză zdravănă de plâns, am decis, împreună cu părinții, să rămân în Turnu – Măgurele, la Liceul Teoretic ”Marin Preda”, la secția de Limbi moderne, unde am studiat intensiv limbile italiană, engleză și germană. Am absolvit în anul 1999.

În timpul liceului, am obținut rezultate foarte bune la olimpiadele de Geografie și Limba italiană. Tocmai aceste rezultatede la olimpiada de limba italiană m-au ajutat să intru la Universitatea ”Spiru Haret” fără examen.

Vreau aici să îi aduc un omagiu domnului profesor de limba italiană, Cezar Ungureanu, care, din păcate, nu mai este printre noi, dar care s-ar fi bucurat enorm să știe că a rămas cineva din generația noastră care a continuat cu limba italiană, pe care atât de tare o iubea. Dânsul a început să ne predea limba italiană, benevol, fără să fie remunerat, încă din clasa a IV-a, întrucât și-a dorit ca fiica sa (pe atunci, colega mea, în prezent, judecător) să învețe această limbă într-un mediu organizat, instituțional. Iar acest lucru mie, cel puțin, mi-a pecetluit destinul, continuând cu studiul limbii italiene până la terminarea facultății, dar și în anii ce au urmat.

Am urmat Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, la secția Engleză-Italiană și am absolvit în anul 2004.

Pentru cârcotași, cei care au studiat la Universitatea ”Spiru Haret” în acea perioadă, pot confirma că încă se învăța ”pe bune”, fără teste grilă și altele asemenea.

În timpul facultății, m-am mutat în București și m-am angajat ca redactor-traducător de filme la Național TV, unde am rămas pentru aproape 7 ani, timp în care am studiat și limba spaniolă. În paralel, pentru rotunjirea veniturilor, am avut diferite job-uri, toate legate de limbile străine pe care le-am studiat (callcenter în limba italiană, ofițer transporturi, traducător intern, diferite poziții în multinaționale, etc.).

Ulterior, mi-am obținut autorizația de Traducător și interpret autorizat pentru limbile italiană și engleză de la Ministerul Justiției și am activat și activez în domeniul traducerilor de peste 20 de ani. Am început timid cu un PFA și am continuat cu deschiderea unei firme de traduceri, pe care am crescut-o de la zero și pe care, în contextul economic actual, mă încăpățânez să o țin pe linia de plutire.

Între timp, în 2008, am absolvit și un master în ”Istoria Literaturii și Culturii Europene”.

În prezent, cu toate software-urile și programele de traducere automată, apărute peste noapte și care au fost implementate, am simțit că domeniul traducerilor este amenințat și că este momentul să îmi găsesc un alt job de backup, având în vedere că vârsta de pensionare a tot crescut.

Așa am ajuns, la 43 de ani, la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București, la Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică. Mi-am dorit să fac un al doilea master, de data aceasta, într-un domeniu legat de sănătatea umană.

M-am înscris cu o oarecare reținere la Masterul de Optometrie Avansată, neavând cunoștințe în domeniu. A fost destul de grea ”pornirea” și reobișnuirea cu mersul la cursuri, cu învățatul zi de zi. Întrucât era imediat după pandemie, la unele cursuri am putut participa online și, astfel, mi-a fost mult mai ușor să îmi desfășor și activitatea de traduceri în paralel.

Pentru că voiam să îmi demonstrez mie că pot și pentru că deja mă prinsese ”microbul” optometriei, mi-am dat toată silința, pe parcursul celor 2 ani de studiu și cercetare, am participat la Sesiunile de Comunicări Științifice, am învățat tot ce se putea, absorbind totul ca un burete. Dacă stau bine și mă gândesc, cred că unul dintre motivele pentru care am învățat cu atâta sârguință, a fost ”rușinea” față de distinșii profesori. Având vârsta pe care o aveam, nu îmi permitea conștiința să chiulesc sau să nu mă pregătesc pentru ore.

Fără falsă modestie, pot spune că am fost motorul grupei mele, determinându-i și ajutându-i și pe colegii mei (majoritatea peste 30-35 de ani, cu familii, copii, job-uri, etc.) să termine acest master, unii dintre ei dorind să abandoneze pe parcurs.

Din semestrul II al primului an și până la terminarea masterului am fost și bursieră. Am absolvit cu nota 10, șefă de promoție, Promoția 2025 “Dorin Pavel”.

De curând, mi-am obținut și autorizația de liberă practică pentru specializarea de Inginer-optometrist.

Pe viitor, voi păstra job-ul de traduceri pe care îl fac din și cu pasiune, până acest domeniu va fi acaparat în totalitate de inteligența artificială, deși există o armă pe care aceasta nu ne-o poate lua încă: ștampila de traducător!

În paralel, intenționez să mă angajez cu jumătate de normă ca și inginer optometrist, urmând ca, din toamnă, să încep și studiile doctorale, tot la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București, tot în domeniul optometriei. Este un domeniu care m-a prins, mă fascinează și îmi doresc să merg mai departe pe acest drum al reconversiei profesionale, dorind să mă specializez în domeniul terapiei și antrenamentului vizual și să mă dedic ajutării copiilor care suferă de diferite probleme de vedere.

Așa că, dacă sunt persoane care consideră că, după o anumită vârstă, ești prea bătrân să mai mergi la școală, este total eronat. Am primit bulling continuu și am auzit fraze de genul: ”o să ieși la pensie de pe băncile școlii”. Și ce dacă?! Dacă plecam urechea în stânga și în dreapta și nu îmi urmam visul, nu mai ajungeam până aici. Așa că, fiți înțelepți și…puțin egoiști!

În încheiere, aș dori să dedic tot parcursul meu academic, dar și profesional, mamei mele, Mioara, care, de acolo, de sus, sunt convinsă că este mândră de mine, la fel de mândră ca atunci când se întâlnea cu vecinele de bloc și acestea îi spuneau că mi-au văzut numele la televizor, ca și traducător, la sfârșitul serialului lor preferat!

Related

 

PENSIEBĂNCILEȘCOLIIABSOLVENTĂMASTERPOVESTEATELEORMĂNENCEPENTRUVÂRSTAOBSTACOLEDUCAȚIEIRECONVERSIEIPROFESIONALE

 

 

Citeste pe Ziarul Teleormanul 154 vizualizări 17-07-2025, 14:00:18 Articole Ziarul Teleormanul