TELEORMANUL NOU

Într-o țară în care știrile despre șpăgi, dosare penale și reforme ratate fac parte din cotidian, cetățeanul a devenit un simplu figurant într-un scenariu politic în care nici măcar nu a fost consultat. Se vorbește despre supraviețuirea instituțiilor, despre ”interesul național”, despre ”priorități strategice” – dar rareori despre oameni. Despre nevoile lor reale. Despre cei care achită nota de plată pentru haosul și indiferența celor de sus. România pare condusă, de prea mult timp, de o elită politică preocupată de salvarea propriei imagini și a propriilor interese. Fiecare ”mare reformă” anunțată cu surle și trâmbițe ajunge fie amânată, fie diminuată până la ridicol, fie complet abandonată. Iar între timp, cetățeanul – contribuabilul, profesorul, agricultorul, pensionarul, părintele singur, bolnavul de pe holul spitalului – îndură în tăcere.

De ce lipsește cetățeanul din poveste? Pentru că a fost transformat, treptat, într-o entitate pasivă: bun doar să voteze la fiecare patru ani și să suporte consecințele promisiunilor neonorate. Vocea sa nu contează în luarea deciziilor. Participarea lui civică este descurajată. Îngrijorările lui sunt ridiculizate. Iar demnitatea- ciuntită zilnic prin ignorare.

Este revoltător și, în același timp, profund dureros. Pentru că România nu poate fi o țară ”modernă” dacă uită de cetățenii săi. Niciun fond european, nicio strategie națională și niciun discurs pompos nu poate înlocui grija sinceră pentru oameni.

Reforma reală trebuie să înceapă cu restabilirea acestui echilibru: statul există pentru cetățean, nu invers.

A venit timpul să cerem mai mult decât promisiuni. A venit timpul să ne cerem locul în poveste. Pentru că fără noi, cetățenii, nu mai rămâne nimic. Doar corupție, tăcere și uitare.

M. Crăiță